LiveBiz
L-au numit “câine prost” şi l-au abandonat de 5 ori: Apoi veterinarul se uită mai atent și își dă seama de greșeala regretabilă

L-au numit “câine prost” şi l-au abandonat de 5 ori: Apoi veterinarul se uită mai atent și își dă seama de greșeala regretabilă

LiveBiz » Animale » L-au numit “câine prost” şi l-au abandonat de 5 ori: Apoi veterinarul se uită mai atent și își dă seama de greșeala regretabilă

Primele şapte luni din viaţa lui Ivor au fost pline de tristeţe. Bietul căţel a fost trimis la mai multe adăposturi pentru animale şi a avut cinci proprietari în numai un an.

De fiecare dată când a început să se obişnuiască undeva, acesta a fost abandonat. Nu era proprietar care să-şi dorească să păstreze câinele. „E ceva în neregulă cu el!”, „El nu poate auzi!”, spuneau oamenii.

Spre sfârşitul anului 2017, Ivor a intrat din nou în sistemul RSPCA (Societatea Regală de Prevenire a Cruzimii faţă de Animale); Din nefericire era pentru a cincea oară când patrupedul îşi pierduse familia.

Toţi cei care îl adoptaseră până atunci pe Ivor spuneau că era un câine tare gălăgios, care nu înceta să latre. Curând, personalul medical de la adăpost a decis să investigheze mai atent de ce nimeni nu l-a vrut pe Ivor… motivul este de o tristeţe greu de imaginat!

Facebook

Câteva familii au decis să renunţe la Ivor, adică patrupedul şi-a petrecut o mare parte din primele sale luni de viaţă intrând şi ieşind din adăpostul pentru câini.

După a cincea oară când a fost returnat – din nou de către o familie care nu a putut înţelege de ce câinele se comporta atât de ciudat – personalul de la RSPCA a început să devină suspicios.

Când voluntarii de la adăpostul de câini i-au testat lui Ivor auzul, ei şi-au dat seama de ce întâmpinase atâtea probleme până atunci – bietul căţel trăia într-o lume a liniştii totale.

Facebook

Niciunul dintre foştii săi proprietari nu ştia că Ivor era surd, dar, din fericire, iubitorii de animale de la adăpost au început imediat să-l înveţe limbajul semnelor pentru a putea comunica cu căţelul.

Ivor dădea semne că îşi doreşte să interacţioneze cât mai repede. Voluntarii l-au învăţat mai întâi să se apropie, făcându-l să atingă palma mâinii întinse. Apoi i-au prezentat alte comenzi de bază.

Facebook

La puţin timp după aceea, Ivor a fost din nou pus la dispoziţia doritorilor pentru adopţie: Acela a fost momentul când a cunoscut-o pe Ellie Bromilow – o tânără care avea să devină proprietara sa definitivă.

S-a stabilit o conexiune imediată între cei doi şi nu a durat mult timp până când Ellie să-i convingă pe cei din familia ei să-l adopte pe Ivor.

Facebook

Cei de la RSPCA îl învăţaseră deja pe Ivor multe comenzi, dar Ellie dorea să continue dresajul. Voia să-l ajute pe Ivor să recupereze tot ceea ce a pierdut când a fost abandonat de celelalte familii adoptive.

„El învăţase deja comenzile prin semne pentru ‘Stai’ şi ‘Vino aici’ de la personalul RSPCA, dar acum ştie multe lucruri precum ‘Şezi’, ‘Aşteaptă’, ‘Bravo’ şi ‘Rostogoleşte-te’” a declarat Ellie, pentru publicaţia britanică Metro.

Facebook

Se pare că Ivor este un câine foarte inteligent – trebuia doar să înveţe despre lumea care îl înconjoară în felul său unic.

Din cauza dizabilităţii sale, celelalte simţuri ale lui Ivor sunt mult mai dezvoltate faţă de cele ale unui câine normal.

Facebook

Lui Ivor îi place în mod deosebit să-şi folosească nasul ascuţit pentru a descoperi lucrurile pe care proprietara sa le ascunde în jurul casei.

„În timp ce alţi câini pot pierde din vedere unele lucruri, ochii mei sunt dresaţi să observe totul. Chiar şi atunci când dorm, văd totul, simt vibraţia uşilor şi a paşilor şi pot mirosi o bucată de şuncă de la o milă distanţă”, se precizează pe pagina de Facebook a lui Ivor..

Facebook

Şi încă un lucru unde Ivor excelează? Să doarmă.

Se pare că el adoră să se strecoare în pat şi să se relaxeze după o zi lungă plină de aventuri.

Cu toţii putem fi de acord că Igor este un câine minunat.

Facebook

Iar când nu doarme sau se bucură de plimbări în aer liber alături de Ellie, Ivor pur şi simplu iubeşte să interacţioneze cu ea – ceva ce nu a avut niciodată şansa să facă în cazul celorlalţi aşa-zişi stăpâni.

El urmăreşte cu mare atenţie totul şi ştie când oamenii încearcă să vorbească cu el.

„Să ai lângă tine un câine fără auz este ca şi cum ai avea un patruped care nu suferă de această problemă. Noi continuăm să comunicăm cu el în timp ce folosim semnele şi credeţi-mă că vorbim cu el foarte mult – chiar dacă nu aude niciun cuvânt”, explică Ellie.

Facebook

A avea alături un câine fără auz poate ridica probleme pe care nu le-aţi avea în mod normal cu un patruped perfect sănătos. Din fericire, Ellie pare să aibă toate instrumentele necesare pentru a-i purta de grijă lui Ivor.

Le dorim mult noroc în viitor şi le mulţumim tuturor că Ivor a reuşit să-şi găsească drumul către un cămin adevărat unde este iubit şi respectat.

Împărtăşiţi acest articol dacă sunteţi de acord că toţi câinii merită şansă!