„Am strigat după ajutor, dar cel mai apropiat vecin locuieşte la aproximativ jumătate de kilometru distanţă şi era ora 22:30, dar Kelsey m-a auzit şi a venit lângă mine”, a povestit Bob, potrivit unei declaraţii transmise postului TV CBS News de către spitalul McLaren Northern Michigan. „Spre dimineaţă, vocea m-a lăsat şi nu am putut să mai strig, însă Kelsey nu a încetat să latre”.
Extrem de loial, Kelsey a rămas lângă Bob, în timp ce bărbatul era paralizat în zăpadă. Chiar şi atunci când temperatura a scăzut la -4°C, Kelsey încă mai lătra.
De asemenea, câinele a făcut tot posibilul pentru ca Bob să nu devină hipotermic, aşezându-se peste el şi lingându-i faţa şi mâinile ca să-l ţină treaz.
„Câinele a lătrat după ajutor, dar nu a plecat nicio clipă de lângă mine”, îşi aminteşte Bob. „Mi-a ţinut de cald şi a făcut tot posibilul să nu adorm. Ştiam că trebuie să rezist şi că era de datoria mea să rămân în viaţă.”
În cele din urmă, şi, din păcate, inevitabil, Bob şi-a pierdut cunoştinţa. Dar Kelsey încă mai rămăsese pe poziţii şi continua să latre. Din fericire, în cele din urmă, a primit şi răspuns.
A doua zi, vecinul lui Bob l-a auzit şi a sunat imediat la numărul unic de urgenţă.
Când Bob a sosit la Camera de Gardă a spitalului McLaren Northern Michigan din Petoskey, Michigan, cadrele medicale au constatat că bărbatul era hipotermic. Temperatura corpului îi coborâse sub pragul critic de 26°C.
„Am fost surprins să aflu că nu am avut deloc degerături”, a spus Bob. „Sunt sigur că acest lucru a fost posibil datorită determinării lui Kelsey”.
Chaim Colen, neurochirurg la McLaren Northern Michigan, a acţionat rapid. El a efectuat imediat o operaţie de decompresie cervicală, care, din fericire, a fost un mare succes.
Diagnosticul lui Bob reprezintă un drum lung către recuperare, care presupune multe ore de terapie fizică, dar el este deosebit de optimist. Ştie că datorită câinelui său şi doctorului care l-a operat, în cele din urmă totul va fi bine.
„Le sunt extrem de recunoscător celor doi eroi ai mei”, mărturiseşte Bob. „Kelsey mi-a ţinut de cald, a făcut tot posibilul să rămân treaz şi n-a încetat să latre după ajutor. Dr. Colen mi-a salvat viaţa şi mi-a redat capacitatea de mişcare. Ei sunt cu adevărat eroii mei şi le voi fi recunoscător pentru totdeauna.”
Distribuiţi acest articol cu prietenii şi familia pe Facebook.
Ţi-a plăcut acest articol?
