LiveBiz
Poliţistul opreşte un tânăr ce semăna cu fiul său decedat. Puțin mai târziu el vede ce se află pe bord

Poliţistul opreşte un tânăr ce semăna cu fiul său decedat. Puțin mai târziu el vede ce se află pe bord

LiveBiz » Poveşti de viaţă » Poliţistul opreşte un tânăr ce semăna cu fiul său decedat. Puțin mai târziu el vede ce se află pe bord

Războaiele lasă în urma lor nu doar victime, ci şi foarte multă durere. Nu toate familiile sunt destul de norocoase să se revadă cu cei dragi. Aceasta este o realitate dureroasă şi nu trebuie să-i uităm niciodată pe cei curajoşi care şi-au pus viaţa în pericol pentru a-şi proteja ţara, la fel ca veteranul pe care îl veţi cunoaşte în continuare.

Este greu să ne revenim după ce am pierdut pe cineva drag. Dar, uneori, oamenii găsesc consolare acolo unde se aşteaptă mai puţin. Este şi cazul unui poliţist care s-a întâlnit cu William Jazwinski, un fost soldat al armatei americane. Bărbatul conducea când a fost oprit de acest ofiţer de poliţie. Ce s-a întâmplat mai departe este pur şi simplu impresionant.

William Jazwinski / Facebook

Veteranul a decis să împărtăşească pe reţelele sociale întâlnirea neaşteptată cu acest poliţist, iar acum postarea lui a ajuns virală.

“Eu: – Bună dimineaţa. Am depăşit limita de viteză?

Poliţistul: – Bună dimineaţa. Nu, nu din cauza vitezei v-am oprit. Am vrut doar să vă mulţumesc pentru serviciul adus ţării.

Eu: Ah, aţi văzut autocolantul de pe maşină. Sunteţi binevenit, domnule. Plăcerea este a mea.

Poliţistul: – Unde ţi-ai făcut datoria?

Eu: – Am fost în Irak. 15 luni, în afară de Fort Benning.

Poliţistul: – Foarte bine. Fiul meu a plecat tot în Irak. Dar el nu s-a mai întors acasă.

Eu: – Îmi pare rău să aud asta. Eu am urmat un tratament pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).

Poliţistul: – Văd că ai un steag pe bordul maşinii. Este la fel ca cel pe care l-am luat pentru fiul meu… Pot să te întreb ceva?”

William Jazwinski / Facebook

În acel moment, polițistul a pus o întrebare neașteptată:

“Poliţistul: – Te deranjează dacă te rog să ieşi şi să te îmbrăţişez? Îmi aminteşti de fiul meu. Te-am oprit. Credeam că este el… După atâta timp, încă nu pot să cred că nu mai este printre noi.

Amândoi aveam lacrimi în ochi. Am ieşit şi l-am îmbrăţişat timp de un minut sau două, plângând. Ne-am aşezat în genunchi, plângând. Aveam nevoie de asta.

Pentru toate familiile şi prietenii soldaţilor care sunt în luptă sau care au luptat deja: Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fie ca pacea să domnească peste toate! E atât de greu fără ei, ştiu. Acesta este un drum dificil. Iubire tuturor.”

Ofiţerul de poliţie şi-a pierdut pentru totdeauna fiul, iar fostul soldat luptă împotriva stresului post-traumatic pentru tot ceea ce a trăit în Irak… Este minunat să vedem cum soarta i-a adus pe aceşti doi străini să-şi ofere alinare unul altuia. Ambii încearcă să meargă mai departe şi se simt puţin mai bine ştiind că nu sunt singuri.

Distribuiţi postarea în onoarea soldaţilor şi a familiilor acestora… multă putere tuturor!