„Persoana care sunase de la adăpost a fost uimită şi plângea când a aflat că eram interesaţi de Clementine”, mărturiseşte Cossairt. „Ne-a spus că din sutele de cereri de adopţie pe care le-au primit în ultimele săptămâni, niciuna nu fusese pentru Clementine”.
Voluntara le-a explicat că, în starea în care se află Clementine, aceasta va avea un drum lung și imprevizibil de parcurs. Dar Cossairt era hotărâtă şi dispusă să facă orice pentru a ajuta câinele abandonat să se vindece.
Când Cossairt a întâlnit-o în cele din urmă pe Clementine faţă în faţă, a fost clar că biata căţeluşă nu mai cunoscuse niciodată dragostea.
„Clementina era îngrozită de oameni şi nu putea privi pe nimeni în ochi”, îşi aminteşte Cossairt. „Tremura tot timpul, se ascundea în spatele mobilierului şi a stat luni întregi cu faţa la perete”.
„Avea ochii goi şi privirea pierdută”, a adăugat ea. „Căţeluşa nu ne-a privit niciodată şi îşi cobora capul ori de câte ori ne duceam la ea sau stăteam lângă ea”.
După mai multe vizite la medicul veterinar şi luni de tratament pentru infecţii şi alergii, Clementina a început să se simtă mai bine şi a încetat să mai tremure. Ea a avut chiar curajul să-şi privească părinţii umani în ochi.
Şapte luni mai târziu, să stea să-şi privească cu drag părinţii adoptivi devenise noul lucru preferat al Clementinei.
Oricum, acel câine înfricoşat din adăpost care era pe coridorul morţii acum cunoaşte ce este dragostea. Noua ei familie face totul pentru că această căţeluşă adorabilă să trăiască viaţa pe care o merită!
Ţi-a plăcut acest articol?
