Deolinda Alfonso s-a născut într-o familie fără posibilităţi materiale şi la 12 ani a fost nevoită să se prezinte la casa Moreira pentru a lucra, deoarece părinţii ei nu-şi puteau permite să-i ţină pe toţi cei şapte fraţi la şcoală. Pe vremea aceea, foarte tânăra Deolinda nu ştia să facă aproape nimic, dar nici nu-i era ruşine să înveţe. În mare parte, a început prin a face treburile casnice şi aşa a intrat în contact cu Juan şi soţia lui. Cuplul – care nu a avut copii – a devenit în scurt timp ca o a doua familie pentru ea: cu ei a plecat pentru prima dată în vacanţă şi cu ei şi-a sărbătorit prima zi de naştere adevărată.
Astăzi Deolinda are 50 de ani, iar Juan, în vârstă şi obosit, a decis să-i lase afacerea de care femeia se ocupă de ani de zile. Deolinda este angajată lui de 40 de ani, cine mai bine decât ea ar putea avea acest privilegiu?
Deolinda are doi copii şi trei nepoţi, în timp ce Juan nu are pe nimeni în afară de ea pe care să o numească „familie”. La trei ani de la dispariţia soţiei sale, Juan a decis să se pensioneze şi să aibă grijă de el. Pentru Deolinda, care ştie bine ce înseamnă să trăieşti în sărăcie, a fost un mare dar pe care nu îl va uita niciodată.
Pe de altă parte, ea ştia deja despre bunătatea lui Juan şi a soţiei sale încă de când cu 20 de ani înainte o ajutaseră şi i-au rămas aproape când medicii descoperiseră că are o tumoare. Nu e de mirare că Deolinda tot pe ei i-a ales ca martori la cununia civilă!
O poveste frumoasă care ne învaţă adevăratul sens al „familiei”.
Ţi-a plăcut acest articol?
