Peter este un om grozav acum, dar copilăria lui nu a fost la fel de strălucitoare ca prezentul său. S-a născut într-un mic sat de la graniţa dintre Rwanda şi Uganda, într-o familie foarte săracă, care nu-şi putea permite hrană sau apă curată. La vârsta de 4 ani, a început să-şi ajute mama să culeagă cartofii, fasolea şi mazărea pe care tot ei le cultivau. Tatăl lui Peter a abuzat verbal şi fizic întreaga familie, bătându-şi soţia şi înfometându-şi copiii. Într-o zi, Peter a mers să-i cumpere nişte ţigări, dar în drum spre casă a fost surprins de o furtună care a distrus pachetul. Peter, care la acea vreme avea doar 10 ani, ştia că, dacă va veni acasă fără ţigări, va fi pedepsit grav de tatăl său. Cu această idee în minte, el a crezut că este mai bine să fugă de acasă şi să nu se mai întoarcă niciodată la familia lui.
Din fericire, viaţa a continuat şi Peter a făcut totul pentru a-şi asigura un viitor mai bun: acum locuieşte în Oklahoma (SUA) şi, din moment ce casa lui are două dormitoare goale, a decis să se ofere ca tată adoptiv tuturor copiilor care au nevoie de el. În Statele Unite, pentru a deveni părinte adoptiv, trebuie să treci un test şi să obţii o licenţă. În ultimii 3 ani, Peter a avut grijă de cel puţin 12 copii chiar şi pentru câteva zile. Fiind burlac, îşi poate permite să ia în grijă şi doi copii câteodată.
Într-o seară, Peter a primit un telefon de la un asistent social care l-a informat despre sosirea unui băieţel de 11 ani care avea nevoie să fie adoptat. Peter a fost suspicios la început, pentru că tocmai se despărţise de doi fraţi pe care îi primise în plasament şi care cu doar câteva zile înainte se reuniseră cu părinţii lor biologici; nu era convins că inima lui ar putea să facă faţă din nou unei suferinţe atât de mari. Nu imediat, cel puţin.
În cele din urmă, după unele ezitări, Peter a decis să-l primească pe băiat, „dar numai pentru un weekend”. La început, Peter nu a vrut nici măcar să ştie cum ajunsese Anthony în sistemul de plasament, dar când s-a hotărât să-i asculte povestea, şi-a dat seama că el este viitorul său fiu.
Anthony fusese abandonat de două ori în viaţa lui şi Peter nu voia să fie o altă dezamăgire pentru acest băiat. La început i-a spus că îl poate striga „domnul Peter”, dar după aproximativ 20 de minute, Anthony l-a întrebat dacă îl poate numi „tată”.
Anthony ştia bine că nu este uşor să găseşti o familie gata să adopte un băiat de 11 ani, iar Peter îşi dorea din toată inima să fie tatăl pe care Anthony nu l-a avut niciodată.
Cei doi sunt acum oficial tată şi fiu: două suflete care au suferit foarte mult în trecut şi care s-au întâlnit acum pentru a construi un viitor din ce în ce mai luminos.
Peter nu a încetat să se ocupe şi de alte cazuri, continuând să primească alţi copii aflaţi în dificultate pentru perioade scurte.
Ce familie minunată! 🙂
