Bătrâna a considerat că a auzit destule şi a decis să-i răspundă aşa cum se pricepea mai bine:
„La acea vreme, returnam la magazin multe dintre sticlele şi borcanele pe care le foloseam. Magazinul le trimitea înapoi la fabrică unde erau spălate, sterilizate şi reumplute, astfel încât să poată fi refolosite de cât mai multe ori. În acest mod, acestea erau într-adevăr reciclate. Însă noi nu aveam ‘nimic legat de ecologie’ pe vremea noastră.”
Bunica a continuat: „Magazinele cu produse alimentare împachetau unele alimente în ambalaje de hârtie maro pe care le reutilizam pentru numeroase lucruri. Cel mai bun exemplu este că unii dintre noi le foloseam pentru a coperta cărţile. Acest lucru era necesar pentru ca manualele oferite de către şcoală să nu fie distruse de mâzgăliturile noastre. Da, din păcate pe vremea noastră nu aveam ‘chestia asta cu ecologia’ .”
Casiera a bătut în retragere, dar bătrâna a continuat să vorbească:
„Aveam un televizor sau un radio în toată casa – nu câte unul în fiecare cameră. Şi televizorul avea un mic ecran de dimensiunea unei batiste, nu unul cât jumătate de perete. În bucătărie, frământam şi amestecam manual, pentru că nu aveam aparate electrice care să facă totul pentru noi. Atunci când împachetam un articol fragil pentru a-l trimite prin poştă, foloseam ziare vechi mototolite pentru a amortiza şocurile, nu polistiren sau folie cu bule. Pe vremea noastră, nu porneam un motor şi ardeam benzină doar pentru a tunde gazonul. Foloseam o unealtă care era acţionată doar de puterile noastre. Am făcut exerciţii muncind, astfel încât nu am avut nevoie să mergem la o sală de fitness pentru a alerga pe benzi care funcţionează cu electricitate. Da, ai dreptate: n-am avut pe vremea noastră ‘chestia asta cu ecologia’.”
În acel moment, un angajat a mers să deschidă o altă casă. Însă bătrâna încă nu terminase.
Ea a continuat: „Pe vremea noastră spălăm de mână scutecele copilului, pentru că nu exista pampers. Aşezam hainele pe sârmă, nu într-o maşină cu uscător care consumă energie, mergând la 220V. Vântul şi razele soarelui ne uscau hainele pe atunci. Copiii primeau haine de la fraţii sau surorile lor mai mari, nu întotdeauna îmbrăcăminte nou-nouţă.”
„Pe vremea noastră oamenii luau tramvaiul sau autobuzul, iar copiii mergeau la şcoală pe jos, în loc să meargă cu taxiul, sau SUV-ul de 45.000 de euro al familiei. Aceste aspecte au fost reperele noastre pentru ceea ce voi numiţi ‘ecologie’.”
Apoi, bătrâna doamnă a concluzionat:
„Nu-i aşa că e trist că generaţia actuală se plânge de cât de risipitori am fost noi, bătrânii, pentru că nu am avut ‘grijă de mediul înconjurător’?”
Casiera a rămas fără replică. Doamna în vârstă şi-a luat cumpărăturile şi a ieşit cu paşi mărunţi din magazin. Cu siguranţă, tânăra angajată se va gândi de două ori înainte de a mai acuza persoanele în vârstă în ceea ce priveşte conştientizarea ecologică.
Împărtăşiţi această poveste dacă sunteţi de acord că doamna în vârstă a avut dreptate!
Ţi-a plăcut acest articol?
