Protagonistul acestei poveşti care s-a petrecut în anii 1940 spune că se afla lângă Coho Creek, un râu din Alaska, căutând aur, când a văzut în depărtare un animal întins pe pământ; bărbatul s-a apropiat cu suspiciune şi a observat că este un lup; de teamă că ar putea să-l observe şi să-l atace, căutătorul de aur s-a îndepărtat cât a putut de mult, dar apoi şi-a dat seama că acest frumos animal nu stătea întins pe pământ pentru că dormea, ci era captiv într-o capcană.
Bărbatul ştia că trebuie să facă ceva pentru a-l salva pe acel lup şi imediat i-a venit o idee strălucită: observase că animalul este o femelă lup şi probabil că născuse recent, iar puii puteau fi în apropiere, aşa că a încercat să imite urletul lupilor pentru a-i atrage pe eventualii pui. Nu mică i-a fost mirarea când, câteva clipe mai târziu, patru pui de lup şi-au făcut apariţia, atât de flămânzi, încât au început să lingă degetele omului în lipsa laptelui matern…
Bărbatul ştia că nu poate lăsa lupoaica să se chinuie în capcană şi cu siguranţă nu-i putea lăsa pe acei patru pui să rătăcească singuri în căutare hranei fără îndrumarea mamei lor. Aşadar, în zilele următoare bărbatul din Alaska a revenit în locul în care animalul era captiv pentru a aduce apă şi hrană din abundenţă; cei patru pui dădeau din codiţe fericiţi când îl vedeau şi se juca cu ei, dar mama era încă precaută faţă de oameni…
Apoi, într-una din zile, mama-lup a început să dea din coadă la vederea bărbatului, reacţie care l-a făcut pe acesta în cele din urmă să o elibereze. Cumva, vizitele repetate îl făcuseră să se simtă mai în siguranţă în preajma lupoaicei şi în aer plutea o posibilă relaţie de încredere om-animal.
După ce a fost eliberată, drept răsplată, lupoaica l-a condus pe bărbat să-i întâlnească puii la vizuina pe care o construise după ce îşi adusese micuţii pe lume; Bărbatul era atât de emoţionat de relaţia pe care o stabilise cu acele animale, încât ştia în inima lui că venise momentul să-şi ia rămas bun, dar ceea ce căutătorul de aur nu ştia era faptul că se vor revedea în cel mai surprinzător mod.
Patru ani mai târziu, bărbatul s-a întors cu nostalgie în Coho Creek şi, în timp ce se plimba prin pădure, a văzut că vechea capcană era încă acolo, ruginită de trecerea timpului; tot ce putea face era să imite strigătul lupilor, în speranţa că vechii lui prieteni cu patru picioare vor veni să-l întâmpine, desigur dacă l-ar mai recunoaşte…
Nu a durat mult şi o siluetă pe care o cunoştea bine s-a remarcat în depărtare printre brazi, ca răspuns la urletul său: era lupoaica pe care o salvase din capcană cu patru ani înainte! După ce s-a apropiat de salvatorul său dând energic din coadă, a ciulit urechile şi a plecat; din acel moment bărbatul nu a mai văzut-o niciodată pe acea lupoaică sau pe puii lui, dar ştia foarte bine că soarta a jucat un rol uriaş în toată această poveste.
Femela lup, care fusese odată salvată de acel om bun, îl recunoscuse după patru ani, iar revederea lor a fost cel mai neaşteptat lucru petrecut vreodată. Cine a spus că nu poţi fi prieten cu un lup?
Ţi-a plăcut acest articol?
