LiveBiz
2 fraţi se împrietenesc cu un copil cu dizabilităţi: şoferul de autobuz şcolar le scrie părinţilor pentru a-i felicita

2 fraţi se împrietenesc cu un copil cu dizabilităţi: şoferul de autobuz şcolar le scrie părinţilor pentru a-i felicita

LiveBiz » Poveşti de viaţă » 2 fraţi se împrietenesc cu un copil cu dizabilităţi: şoferul de autobuz şcolar le scrie părinţilor pentru a-i felicita

Una dintre principalele însuşiri ale copiilor este sinceritatea lor debordantă: adică tendinţa de a se exprima prin gesturi şi cuvinte într-un mod clar, tăios, fără a recurge la acele „măşti” pe care noi, adulţii, suntem prea obişnuiţi să le folosim în cursul vieţii noastre de zi cu zi..

Cu toate acestea, o astfel de francheţe se poate manifesta apoi prin cruzime sau altruism – şi asta depinde în mare parte de educaţia primită. În cazul de faţă, ceea ce a frapat-o pe Cindy Clausen, şoferul unui autobuz şcolar, a fost gestul de extremă bunătate şi empatie profundă a doi dintre copiii pe care femeia îi are ca pasageri.

imagine: Menlo Park Planning / flickr

Ca şofer de autobuz şcolar, Cindy este obişnuită să vadă copii de tot felul şi este nevoie doar de câteva gesturi pentru a-i încadra; dar, în ciuda experienţei sale îndelungate, femeia a fost profund impresionată de comportamentul a doi copii, frate şi soră.

imagine: Love What Matters / Facebook

Annaliese şi Jorge s-au împrietenit cu Jackson, un băiat cu dizabilităţi: în fiecare dimineaţă, urcând în autobuz, cei doi fraţi stau lângă el, îi ţin companie până la şcoală şi îl ajută să coboare. O atitudine foarte diferită de cea a semenilor lor care fie se feresc de Jackson, fie îl batjocoresc şi îl umilesc.

Tocmai diferenţa faţă de colegii lor a emoţionat-o pe Cindy, care a decis să trimită o scrisoare părinţilor lui Annaliese şi Jorge, mulţumindu-le că au făcut din copiii lor fiinţe atât de iubitoare şi altruiste. Iată textul integral, postat de Cindy pe Facebook:

„Mă simt nevoită să vă scriu pentru a vă spune cât de frumoşi sunt copiii voştri, atât pe dinăuntru, cât şi la exterior! Acest lucru se poate datora doar mediului în care cresc, răbdării şi îndrumării, exemplelor pe care le-aţi oferit şi pe care le-aţi predat.

Am un copil în autobuz pe nume Jackson. Ambii copii i-au arătat atât de multă compasiune şi sprijin. În fiecare zi, copiii voştri întreabă dacă pot sta lângă Jackson.

În unele zile, Jackson este puţin trist că a urcat în autobuz, dar de îndată ce îi vede pe Annaliese şi Jorge, începe să zâmbească. Jackson se deplasează mai greu şi îi ia ceva timp să ajungă la locul lui.

Astăzi, Annaliese l-a privit de pe scaunul ei şi i-a spus: ‘Hai Jackson, poţi face asta’ şi când am ajuns la şcoală, Jackson şi-a făcut curaj să-şi transporte singur ghiozdanul!

Sunt sigură că ştiţi cât de minunaţi sunt copiii voştri, dar am vrut să mai ştiţi şi faptul că acest lucru nu a trecut neobservat!”

Ne putem doar imagina cât de mândri au fost părinţii celor doi copii citind această scrisoare sinceră. Sperăm să vedem în jurul nostru din ce în ce mai des copii asemenea micuţilor Annaliese şi Jorge!

Ţi-a plăcut acest articol?