„Primul lucru la care m-am gândit a fost că acest câine era prea timid sau deprimat şi de aceea, probabil, că nu dorea să interacţioneze cu mine”, povesteşte John. „Am fost surprins că în momentul în care s-a apropiat de gard, acesta abia m-a văzut.”
Când a observat că John trecea prin faţa cuştii sale, s-a apropiat timid de gard. Acela a fost momentul când bărbatul şi-a dat seama că patrupedul avea un tremurat ciudat. Era ca şi cum corpul lui nu funcţiona corect.
„El părea să nu-şi poate coordona mişcările, iar modul în care se deplasa era destul de ciudat… Dar inima sa în mod sigur funcţiona perfect”, mărturiseşte John.
La început, câinele a încercat să se apropie şi să adulmece de la o distanţă sigură. Asta a durat câteva secunde, apoi s-a lipit cu totul de gardul despărţitor…
Acela a fost momentul în care John a început să-l atingă şi să-l mângâie. Au stat aşa minute bune, bucurându-se unul de compania celuilalt. Ce modalitate frumoasă de a începe o prietenie!
„Am fi putut sta aşa cât e ziua de lungă, se simţea foarte confortabil.”
Chiar dacă bietul câine era retras şi ostil la prima vedere, i-a demonstrat lui John că avea multă dragoste de oferit. Aceasta este dovada că nu putem judeca o carte după coperta ei.
Totodată este o lecţie din care putem afla cât de puţine lucruri ştim despre un câine atunci când este într-un adăpost, cerşind după puţină dragoste şi atenţie.
Curând, adăpostul a anunţat că acest câine adorabil era gata pentru a fi adoptat.
ACTUALIZARE:
După ce mai mult epersoane au fost indignate că fotograful nu a făcut nimic ca să-l scoată din adăpost sau să-i ofere un cămin, imaginile sale au circulat pe internet, fiind văzute de o lume întreagă.
„Mulţi oameni au îndrăgit câinele şi au făcut tot posibilul pentru a încerca să-l ajute”, mărturiseşte John.
În cele din urmă, Cathi Perez, voluntară într-un alt adăpost care salvează câini programaţi pentru eutanasiere, a vizitat patrupedul, căruia i-a pus numele Annabelle, încercând să-i găsească o locuinţă permanentă.
„Am fost atât de încântată să îl scot din acea cuşcă. Simplul fapt că a ieşit de acolo şi că putea să se plimbe pe jos l-a făcut să fie atât de fericit, încât parcă nu mai era acelaşi câine”, povesteşte Cathi.
După ce a fost examinat de medicul veterinar şi totul a fost în regulă, Cathi l-a primit temporar în locuinţa ei. Dar câteva zile mai târziu a fost transferat în casa unei femei unde va trăi înconjurat de dragostea şi atenţia pe care le-a meritat dintotdeauna.
Distribuiţi aceste veşti minunate şi finalul fericit al poveştii tuturor prietenilor voştri.
Ţi-a plăcut acest articol?
